Alpinismul este lupta cu tine nu cu altii
Alpinism, escalada, vara sau iarna. Am ajuns la concluzia ca alpinismul, sportul care se practica numai de oameni "mari" care inteleg ce inseamna omenia, cinste, curajul si discernamantul a ajuns la fel de "frumos" ca si fotbalul sau alte sporturi asa numite denigrante. Cred ca nu sportul te demigreaza ci modul de practicare. Citeam zilele astea un articol despre Patrick Berhault, un mare alpinist, un om care la inceputul anilor 80 aratat lumii intregi ce este escalada si a sistematizat si concretizat antrenamentul specific pentru escalada reusind sa urce trasee cu grad foarte mare, poate si astazi. S-a retras in momentul in care a realizat ca scena a devenit prea competitiva si "ingusta la minte". S-a apucat de alpinism alpin (in peretii mari din Alpi).
Ce a ajuns alpinismul? ma uit in presa si ma simt dezgustat, pentru ca nu vad dacat lupta pentru putere si faima. In alpinism nu ar trebuii sa existe faima, aomenii care ar trebuii sa fie modesti sunt laudarosi. De ce? nu poti catara o stinca fara sa te lauzi? Am invatat asta tarziu. Am crezut ca sa te cateri insemana sa stie toat alumea ce ai facut, dar mi-am dat seama ca asta este marea gresala. Alpinismul este o chestie personala nu competitionala. Nu simt nevoia sa merg sa ma laud ca am facut respectivul traseu. L-am facut si gata; si l-am facut pentru sufletul meu, nu pentru saliva sau ciuda altora. Vad cum unii nu se pot abtine din aceasta mare de rahat si incearca cu tot dinadinsul sa fie mari in ochii lumii. De ce sa nu fie mari doar in ochii lor? De ce trebuie sa stie o lume intreaga de reusita lor? Am cunoscut omameni care se catara de ani de zile si nimeni nu a auzit de ei ca si alpinisti, dar se catara mai bine ca multi dintre cei "comerciali" si pe linga asta merg pe ideea lui Berhault care spune ca daca nu faci asta dintr-o placere adinca si nu faci din asta arta poate nu ar trebuii sa te urci acolo. Fiecare virf sau perete reprezita o realizare, pentru cine o face, nu trebuie sa fie o ruta cu notorietate, inclusiv dealul din capatul curtii sau bolovanul din parc. Sa zicem ca supararea mea s-a agravat in momentul in care a apartut un asa zis concurs pe internet unde lumea ar trebuii sa fie subiectivi nu obiectivi, pentru ca poate cineva paralizat are mai multa nevoioe de ajutor sa mearga punct, dacat cineva care sa mearga pe un munte, fie el si Olympus Mons. Poate acei oameni care se bat cu pumnul inpipt ca sunt cinstiti si cum spun ei "Oameni" ar trebuii sa realizeze asta. Cu ce sunt ei mia presus ca cineva care nu poate sa mearga?
M-am hotarit, si probabil se vede deja asta, am inceput sa nu mai postez nimic pentru ca nu cred ca merita. Nu e o competitie si nu vreau sa o fac nici macar indirect.
Ce a ajuns alpinismul? ma uit in presa si ma simt dezgustat, pentru ca nu vad dacat lupta pentru putere si faima. In alpinism nu ar trebuii sa existe faima, aomenii care ar trebuii sa fie modesti sunt laudarosi. De ce? nu poti catara o stinca fara sa te lauzi? Am invatat asta tarziu. Am crezut ca sa te cateri insemana sa stie toat alumea ce ai facut, dar mi-am dat seama ca asta este marea gresala. Alpinismul este o chestie personala nu competitionala. Nu simt nevoia sa merg sa ma laud ca am facut respectivul traseu. L-am facut si gata; si l-am facut pentru sufletul meu, nu pentru saliva sau ciuda altora. Vad cum unii nu se pot abtine din aceasta mare de rahat si incearca cu tot dinadinsul sa fie mari in ochii lumii. De ce sa nu fie mari doar in ochii lor? De ce trebuie sa stie o lume intreaga de reusita lor? Am cunoscut omameni care se catara de ani de zile si nimeni nu a auzit de ei ca si alpinisti, dar se catara mai bine ca multi dintre cei "comerciali" si pe linga asta merg pe ideea lui Berhault care spune ca daca nu faci asta dintr-o placere adinca si nu faci din asta arta poate nu ar trebuii sa te urci acolo. Fiecare virf sau perete reprezita o realizare, pentru cine o face, nu trebuie sa fie o ruta cu notorietate, inclusiv dealul din capatul curtii sau bolovanul din parc. Sa zicem ca supararea mea s-a agravat in momentul in care a apartut un asa zis concurs pe internet unde lumea ar trebuii sa fie subiectivi nu obiectivi, pentru ca poate cineva paralizat are mai multa nevoioe de ajutor sa mearga punct, dacat cineva care sa mearga pe un munte, fie el si Olympus Mons. Poate acei oameni care se bat cu pumnul inpipt ca sunt cinstiti si cum spun ei "Oameni" ar trebuii sa realizeze asta. Cu ce sunt ei mia presus ca cineva care nu poate sa mearga?
M-am hotarit, si probabil se vede deja asta, am inceput sa nu mai postez nimic pentru ca nu cred ca merita. Nu e o competitie si nu vreau sa o fac nici macar indirect.
Publicat de SQN la miercuri, decembrie 02, 2009
